Tipu' și stereotipu'

Ne plac ideile simple, suntem croiți să înțelegem și să acceptăm foarte ușor stereotipurile.

De cele mai multe ori ele sunt foarte folositoare în viață. La intrarea într-o bancă, dacă vedem un individ cu cagulă pe față și armă în mână cel mai sănătos este să facem cale întoarsă. Stereotipul "mască"-"armă"-"bancă" egal "jaf" funcționează foarte bine și ca el multe altele care ne dau o viteză foarte mare de luare a deciziilor vitale în situații de viață si moarte.

Dar cum nu orice stereotip este valid, este de datoria noastră să fim măcar conștienți când facem apel la unul și mai apoi, când pericolul va fi trecut, să-i analizăm cu atenție temeiurile plecând nu de la concluzia stereotipului ci de la circumstanțele cazului, judecând cu obiectivitate dovezile.

Actul Creației este poate cel mai puternic stereotip. Intuiția noastră, potrivită analizării evenimentelor care apar într-o viață de om, ne spune că ceva care nu a existat înainte trebuie să fi fost creat.

Excepționalul documentar BBC de mai jos ne exemplifică formidabila capacitate a lui Charles Darwin de a analiza cu atenție dovezile fără a se lăsa influențat de răspândirea și influența stereotipului asupra celor mai importanți oameni ai epocii.

Înțelegem cu atât mai bine valoarea operei lui cu cât astăzi, la mai mult de 150 de ani de la apariția ei, stereotipul pe care ar fi trebuit să-l dărâme este încă extrem de puternic, în ciuda multor alte dovezi care au confirmat evoluționismul între timp.

Munca si Rasplata

Mecanismul neurochimic al functionarii relatiei "munca pentru recompensa" este inca insuficient cunoscut. Vedeti mai jos un clip care introduce in ecuatie si factorul "impredictibilitate" care face ca relatia mai sus amintita sa functioneze aparent contraintuitiv. Ai zice ca motivatia pentru a face o munca in asteptarea unei rasplate este direct proportional cu sansele ca ea sa se materializeze. Se pare ca nu e asa si asta explica de ce oamenii isi gasesc motivatii sa mearga la cazinou, sa duca o viata de asceti in asteptarea vietii vesnice sau de ce barbatii fac curte asidua unei femei inaccesibile... aparent:)

Plumbul e mai scump decat aurul?!?

CERN este probabil singurul loc din lume unde apare aceasta anomalie economica. Si asta pentru ca se foloseste doar un izotop de Pb care este foarte dificil de obtinut. N-ar fi prima data cand cercetatorii rastoarna sistemul referential al economiei traditionale. Exista bucatele de siliciu atent prelucrate care ajung sa valoreze mult mai mult decat orice alt obiect din aur de aceeasi greutate;)
Aici puteti gasi o descriere frumoasa a experimentelor de la Large Hadron Collider din Geneva.

In cazul in care va intereseaza contextul in care ciocnirile dintre atomii de plumb sunt importanti pentru intelegerea primelor fractiuni de secunda de dupa Big Bang cititi acest articol

De ce mai cred inca oamenii ca vaccinurile cauzeaza autism?

Titlul postarii sugereaza sensul consensului stiintific: vaccinurile nu cauzeaza autism. Putina istorie nu strica si un recent articol in revista Seed exact asta face. Nu orice corelatie insemna cauzalitate iar statistica medicala folosita in Medicina Bazata pe Dovezi este extrem de elocventa.

Articolul explica foarte frumos care sunt mecanismele psihologice prin care parintii copiilor vaccinati contra pojarului care dezvolta autism sunt convinsi ca este ceva necurat la mijloc pe cand parintii copiilor nevaccinati care cauzeaza o epidemie de pojar nu se simt nicidecum culpabili.

In chestiunea propriilor copii, se pare ca oamenii vor tinde sa perceapa foarte negativ ceea ce li se intampla propriului copil (autism) si mult mai putin negativ ceea ce se intampla altor copii (epidemia de pojar, in exemplul nostru).

Jocurile video au si efecte benefice

Vesti bune pentru parintii deranjati de jocurile video care le inrobesc copiii: timpul petrecut in fata consolei sau a calculatorului nu este in intregime pierdut. Au fost dovedite efectele benefice ale jocurilor video asupra abilitatilor vizual-motorii. Aplicabilitatea imediata a rezultatelor va aparea in sfera neurologica, in tratamentul timpuriu al celor afectati de boala Alzheimer.

Rezultatele studiului ajuta la conturarea concluziei ca trebuie sa ne mentinem mintea cat mai activa, atat cu activitati intelectuale superioare cat si cu sarcini repetitive simple care necesita coordonare ochi-mana. Astfel, vom imbatrani mai frumos.

arta contagioasa

Cu siguranta recunoasteti personajul. Ceea ce probabil nu stiti este ca suportul fotografic este format dintr-un strat de Escherichia Coli modificate genetic pentru a deveni fotosensibile.

Si alti medici au fost cuprinsi de febra (sic!) creatiei cu rezultate intradevar incantatoare pentru ochii nostri.

La puteti vedea munca de laborator aici si mai jos aveti cateva poze alese la intamplare.

 

  

 

metoda stiintifica

Importanţa metodei ştiinţifice este covârşitoare. Puţine dintre achiziţiile omenirii pot rivaliza cu ea. Abordarea obiectivă a realităţilor universului, formularea de ipoteze de lucru care mai apoi sunt verificate prin experiment, închegarea unor teorii care sunt capabile să facă predicţii, au stat la baza imensul progres înregistrat de omenire în ultimele secole, cu precădere în ultimele decenii.
Din păcate, constatăm tot mai des că fundamentele metodei ştiinţifice nu sunt suficient de cunoscute, iar o mare parte a semenilor noştri au încă neclarităţi şi confuzii.

Istoric
Grecii antici, poate tocmai din cauza înclinaţiei lor către filozofie, au neglijat şi poate chiar dispreţuit experimentul, punând foarte multă emfază pe gândirea meditativă, pe cunoaşterea adevărului prin revelaţie. Pentru ei, înţeleptul suprem era acela care, cu privirea in zare, se gândea în linişte la misterele universului, iar după ceva meditaţie, era în stare să le descifreze, spre încântarea şi admiraţia discipolilor săi. Aşa au luat naştere teoriile lor despre originea universului şi a vieţii pe pământ dintre care enumăm doar câteva aici:
• Anaximandru (610-546 î.Hr.) credea că animalele au apărut din mare, datorită căldurii solare
• După Empedocle (483-423 i.Hr.), viaţa s-a născut din mâlul încâlzit din care au ieşit segmente de fiinţe vii, membre izolate, ochi fără cap iar fiinţele vii se obţineau prin asocierile întâmplătoare ale acestora
• Democrit (460-370 i.Hr.) considera că omul s-a plămădit, ca un viermişor, din mâl.
• Aristotel (384-322 i.Hr.) considera că s-a trecut spontan de la neviu la viu prin elemente intermediare şi că plantele sunt verigi intermediare între obiectele neînsufleţite şi animale
• Teofrast din Eresos (370-287 i.Hr.) credea că plantele se pot metamorfoza spontan
• Lucreţiu (98-55 i.Hr.) afirma că speciile au apărut prin combinarea întâmplătoare a unor elemente
Evident că noi, la adăpostul călduţ al unor secole de ştiinţă, nu putem decât să zâmbim superior citind astfel de exemple, minunându-ne cu glas tare:”frate, dar de unde le-au venit ideile astea?”
Interesant este faptul că moartea acestor idei nu se datorează faptului că nu au fost probate experimental ci pentru că ele nu au făcut parte din niciun sistem coerent de explicare supranaturală a realităţii. Nu au fost parte a niciunei religii. În definitiv, asta este diferenţa esenţială între, de exemplu, opinia lui Democrit, mai sus menţionată, şi dogma iudeo-creştină a lui Adam şi Eva.

Marele inamic al cunoaşterii este postularea. Iată reţeta: cineva, om/profet/zeitate (în orice caz, persoană de încredere) declară ceva iar apoi acea afirmaţie devine adevăr inatacabil. În plus, sunt ridicate bariere importante împotriva cercetării corectitudinii celor afirmate.
Iată de ce mă declar în favoarea cercetării, fără idei preconcepute, a adevărului. Am avea numai de câştigat dacă majoritatea semenilor noştri ar cunoaşte...

Componentele metodei ştiinţifice

1. Formularea unei întrebări legate de realitatea înconjurătoare: „cum a apărut...?”, „cum funcţionează...?”, ce se întâmplă dacă...?”
2. Cercetarea informaţiilor disponibile. Orice sursă de informaţie poate fi extrem de utilă, deseori domeniile cunoaşterii se întrepătrund
3. Formularea unei ipoteze de lucru. Pe baza informaţiilor adunate la punctul 2, se trece la formularea unui model mental al realităţii
4. Se verifică experimental ipoteza de lucru. Condiţia esenţială a unui experiment reuşit este ca acesta să dea aceleaşi rezultate de fiecare dată când este repetat în aceleaşi condiţii, indiferent de cel care conduce experimentul
5. Dacă mai multe ipoteze înrudite sunt verificate experimental, se formulează o teorie care devine modelul ştiinţific al realităţii capabil să facă predicţii, extrapolând în afara ipotezelor concrete care i-au stat la bază
6. Predicţiile de la punctul 5 sunt din nou verificate experimental, urmând metodologia de la punctul 4, şi dacă chiar şi un singur experiment eşuează sistematic, teoria este abandonată. Dacă însă experimentele confirmă predicţiile, teoria este validată drept model acceptabil de descriere a realităţii.

Din punctul de vedere al înţelegerii universului, omenirea a avut câteva succese notabile, dar mai există foarte multe domenii în care nu există decât ipoteze de lucru şi prea puţine teorii care să fie constant re-validate de experimente.
Unul dintre exemplele celebre de metodă ştiinţifică pusă la lucru o reprezintă validarea teoriei relativităţii. Ca o consecinţă directă a modelului său teoretic, Albert Einstein a formulat predicţia că gravitaţia curbează continumuul spaţiu timp iar lumina este curbată de corpurile cu masa foarte mare pe lângă care trece. În 1919, la câţiva ani de la formularea teoriei, s-a ivit prima ocazie de verificare experimentală a acestei predicţii, când nişte astronomi englezi, în timpul unei eclipse solare totale, au observat curbarea traseului luminii provenite de stelele aflate în spatele soarelui.
Astfel, Einstein l-a „învins” pe Newton, a cărui teorie a fost astfel detronată. Totuşi, mai folosim mecanica newtoniană, întrucât la mase şi viteze relativ mici, este o aproximare foarte bună a realităţii.
Când însă studiem lumina galaxiilor îndepărtate trebuie să ţinem cont de efectul de lentilă pe care îl au masele corpurile cereşti care se interpun.

Astfel au fost validate şi alte teorii, nu numai din fizică. Din păcate, constatăm că metoda ştiinţifică nu este de ajuns pentru ca toţi oamenii să accepte unele teorii validate şi re-validate experimental de nenumărate ori, în special dacă ele descrie realitatea într-un fel care contravine postulărilor religioase. Exemplul cel mai cunoscut este cel al teoriei evoluţionismului, care este însă subiectul unei alte postări.

Nu putem ieşi din această stare de negare decât dacă înţelegem şi îmbrăţişăm metoda ştiinţifică. De acord?