eficienta mitocondriala

Exista din ce in ce mai multe indicii despre cresterea sperantei de viata in urma restrictiei calorice. Chiar pe acest blog am scris despre studii efectuate la soareci de laborator si apoi despre studiul care a implicat macaci rhesus urmariti timp de 20 de ani. Rezultatele studiilor sunt fara echivoc: restrictia calorica cu 25-30% determina o crestere atat a sperantei de viata cat si a starii generale de sanatate. Adica, traiesti mai mult si mai sanatos. Nu neaparat mai bine ar spune cei care considera ca este ideal sa te indopi pentru a simti ca traiesti.

Totusi, care este mecanismul prin care restrictia calorica determina o imbunatatire a sanatatii?

Conform Civitarese si colab., cheia intelegerii acestui fenomen tine de eficienta cu care mitocondriile proceseaza caloriile ingerate. In prezenta unei diete normo sau hipercalorice, mitocondriile dau destul de multe rateuri, generand un numar semnificativ de radicali liberi cu caracter oxidativ care au la randul lor un efect foarte daunator asupra structurilor noastre celulare. Restrictia calorica, dar totusi peste nivelele din malnutritie, induce formarea unor mitocondrii eficiente care produc mai putini radicali liberi. Adica, dau mai putine rateuri.

Concluzia a fost trasa in urma unui studiu care a implicat subiecti umani.
Dincolo de intelegerea mecanismului molecular intim care ar sta la baza efectului benefic al restrictiei calorice, ramane lipsa unor dovezi ferme care sa ateste beneficiile pe termen lung asupra starii generale de sanatate. Din pacate, nu numai ca aceste studii nu exista, dar nici nu le vad posibile in viitor deoarece ar necesita o rigoare si un control mult peste ceea ce este admis de etica zilelor de azi. Unde gasim noi niste subiecti a caror dieta s-o putem controla dincolo de orice dubiu timp de cel putin 10-20 de ani?

Asa ca taramul speculatiilor ramane deschis tuturor.

vodca, nu whiskey

Continuand in tonul "Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie", aflati, dragii mei, ca decat sa va faceti manga cu whiskey mai bine va faceti prastie cu vodca. Nu vorbesc in cunostinta de cauza intrucat nu m-am inrolat in lotul martor ci doar in cel cu substanta activa.
Oricat ar parea de ciudat, exista niste cetateni care editeaza o revista Alcoholism: Clinical & Experimental Research care va publica in martie 2010 un studiu foarte serios care confirma inca o data ca stia Ivan ce stia...

Hai noroc!

mananci mai putin, traiesti mai mult

Ce mare scofala este si cu sfatul asta? Se stia de mult ca obezitatea este corelata cu o scadere semnificativa a sperantei de viata. Ideea care incepe sa se contureze cu tot mai multa amploare merge si mai departe: nu ajunge sa reducem aportul caloric pana la un nivel asa-zis normal. Trebuie sa mergem mai departe cu 30% fara a limita insa aportul de vitamine si minerale.

Acum mai multi ani, cercetari efectuate pe soareci de laborator au demonstrat cum reducerea aportului caloric a prelungit semnificativ viata subiectilor. Anul acesta au fost publicate rezultatele unui studiu derulat pe durata a 20 de ani efectuat pe macaci rhesus. Rezultatele sunt de-a dreptul spectaculoase. Aportul caloric scazut cu 30% fata de normal a scazut atat mortalitatea cat si morbiditatea legata de imbatranire. Studiul are o importanta deosebita in primul rand datorita faptului ca modelul animal folosit este foarte apropiat de om si reprezinta cam maxim ce s-ar putea face din punct de vedere etic. Nu vad cum am putea proba intr-un studiu pe oameni la care sa putem certifica un aport caloric strict masurat si atent redus la o anumita valoare. Nu este etic sa iei libertatea oamenilor de a se otravi cu mancare.

In acest moment cercetatorii se straduiesc sa explice mecanismele prin care reducerea aportului caloric este capabil de asemenea rezultate spectaculoase. In acesta toamna, cercetatorii de la Institute of Healthy Ageing din cadrul UCL (University College) Londra au identificat o proteina S6K1 care odata inhibata farmacologic simuleaza o reductie calorica care prelungeste durata vietii soarecilor de laborator cu peste 20%.

Astfel se creeaza premizele farmacologice de identificare a unor substante capabile sa prelungeasca durata vietii.

Saptamana aceasta, cercetatorii de la Universitatea Alabama din Birmingham au demonstrat ca reducerea consumului de glucoza, unul dintre cele mai ingerate ingrediente ale dietei umane, se coreleaza cu cresterea supravieturii celulelor pulmonare normale si grabirea mortii celulelor pre-canceroase si astfel, cu reducerea proliferarii canceroase.

Stiu ca acesta nu este tocmai genul de mesaj pe care ne place sa-l primim dar cred ca trebuie sa fim suficient de maturi si sa ne hotaram ce avem de gand sa facem: sa traim pentru a manca mai mult sau sa mancam pentru a trai mai indelungat?

dieta hipo-glucidica legata de ateroscleroza

...
Trebuie sa slabim dar poate ca nu oricum.

Presa abunda de formule de slabit, diete mai mult sau mai putin magice prin care supraponderalii sunt indemnati sa slabeasca. Deseori, oamenii sunt indemnati sa scada foarte mult ingestia de carbohidrati intr-un efort de reduce drastica a aportului caloric fara afectarea aportului proteic. Logica acestor diete are ceva sens: supraponderalii, in special obezii, au o speranta de viata mai scazuta fiind la risc sa dezvolte numeroase complicatii cardiovasculare si metabolice. De aceea, scaderea greutatii corporeale ar trebui sa faca bine.
Totusi, cercetarea stiintifica fundamentala ne da niste indicii ca este important si felul in care pierdem greutate.
Anthony Rosenzweig de la Harvard Medical School a demonstrat intr-un studiu pe soareci de laborator ca dieta hipo-glucidica desi a determinat o semnificativa scadere in greutate a fost asociata cu o crestere a aterosclerozei. Cautand o explicatie a acestei descoperiri suprinzatoare, Rosenzweig a documentat in lotul hipo-glucidic o scadere cu 40% a numarului celulelor progenitoare care sunt legate de abilitatea organismului de a repara microleziunile vasculare.

Ramane de lamurit in ce fel o dieta hipo-glucidica scade numarul acestor celule si mai ales in ce masura putem extrapola la om rezultatele acestui studiu pe model animal.
...