aparitia altruismului

Una dintre cele mai importante provocari adresate evolutionismului s-a referit la explicarea aparitiei altruismului si a notiunii de bine si rau. Carevasazica, cum ar fi posibil ca niste gene egoiste, asa cum pe drept le-a numit Richard Dawkins, sa comande constructia unor trupuri capabile de un inalt comportament moral?

Haideti sa abordam structurat problema pe mai multe paliere explicative:

1. Gena. Unitatea de baza a lumii vii este gena. Nu individul, nu clanul, grupul sau specia, ci acea secventa de nucleotizi din structura ADN-ului fiecarei fiinte vii. Genele se replica cu o mare acuratete si sunt intr-o intensa competitie cu alte gene. Cele mai de succes gene sunt cele care participa la constructia unor corpuri cu un tipar adecvat conditiilor de mediu in care evolueaza, fie pentru ca determina aparitia unei insusiri fizice sau intelectuale deosebite, fie pentru ca sunt compatibile cu alte gene de succes.
2. Exemple din lumea animala. Exista mai multe tipare de succes, determinand aparitia unor animale solitare sau dimpotriva sociale. Primele sunt autosuficiente pe cand al doilea grup este format din specii la care s-au inregistrat dovezi clare de comportamente altruiste. Sobolanii, liliecii vampiri precum si cimpanzeii sunt doar cateva exemple documentate relativ recent. Mai mult, aveti aici cazul unor maimute capucin care au dezvoltat un simt al dreptatii, reactionand negativ atunci cand sunt nedreptatite.


3. Baza teoretica. A fost stabilita de W.D. Hamilton care prin inegalitatea care-i poarte numele, celebra printre biologi, explica conditiile aparitiei altruismului:
C
Altrusimul apare atunci cand costul pentru individul cu comportament altruist este mai mic decat beneficiul pentru individul receptor inmultit cu coeficientul lor de rudenie

r	relationship
0.5 (½)	parent-offspring
0.25 (¼)	grandparent-grandchild
0.125 (⅛)	great grandparent-great grandchild
1	identical twins
0.5 (½)	full siblings
0.25 (¼)	half siblings
0.125 (⅛)	first cousins
0.03125 (1/32)	second cousins[2]
0.75 (¾)	full hymenopteran sisters[3]

4. Cazul special al omului. Neindoielnic, omul a evoluat din primate sociale, care, in zorii umanitatii, au trait in clanuri de indivizi inruditi. Astfel, inegalitatea lui Hamilton explica foarte bine altruismul primilor oameni, pentru care costul acestui comportament era mai mic decat beneficiile vietuirii cu indivizi cu care imparteai acelasi fond genetic.
Responsabilitatea sociala si altruismul oamenilor moderni care traiesc in comunitati foarte mari probabil ca are si alte infleunte. Cultura se pare ca are un rol important, asa cum a fost descris in lucrarea unor cercetatori de la University of California Davis.

Se naste altfel intrebarea daca nu cumva intervine tot o varianta a inegalitatii lui Hamilton in care coeficientul de inrudire genetica este inlocuit de un indice de inrudire culturala.

Mema ar lua locul genei insa mecanismul ar fi acelasi.