Poezia si simbolurile care inundau pelicula mi-au adus aminte de poate cel mai frumos si poetic adevar pe care putea sa ni-l aduca astrofizica:
Suntem formati din pulbere de stele!!!
Noi n-am fi fost aici fara ca niste stele sa fi explodat si astfel sa fi creat materia din care suntem compusi.
S-o luam cu incetisorul: soarele nostru este relativ tanar, 4,6 miliarde de ani si nu face parte din prima generatie de stele create dupa Big Bang acum 13,7 miliarde de ani. Nu stim a cata "promotie" este astrul zilei dar stim ca s-a format, si odata cu el intregul nostru sistem solar, din praful cosmic rezultat in urma exploziilor stelelor din generatiile precedente. Fizica cuantica ne invata ca elementele chimice mai "usoare' decat fierul, inclusiv, se formeaza in interiorul stelelor prin fuziune nucleara la presiuni si temperaturi formidabile. Tot ce este mai greu decat fierul se produce in cursul exploziilor supernovelor, stadiul final de viata al stelelor masive, asa cum se vede in imaginea de mai jos.
La scara cosmica, suntem doar niste pulbere de stele, centrifugata, agregata, decantata, sedimentata, reciclata si organizata pana a ajuns la o forma constienta de sine.
Inainte de a pleca la petrecerea de Anul Nou si a ma face pulbere din alte motive, am aruncat o privire si asupra celor mai indepartate galaxii surprinse de telescopul Hubble asa cum erau ele la 600-900 milioane de ani dupa Big Bang. Adica acum aproape 13 miliarde de ani. Cine stie ce s-a intamplat intre timp cu ele?!?
2 comments:
Foarte placut postul. M-a ajutat sa imi amintesc sa nu iau totusi viata prea in serios:). Ma bucur sa iau act de existenta altor persoane cu o viziune atat de ... macro. De asemenea mi-am adus aminte fara sa vreau de un citat din Florin Calinescu (nu ca as fi foarte fan): ''din cand in cand mai simt nevoia sa mi se rupa filmul'' - asta apropo de facut pulbere. Andrei Ivan (fost angajat Merck).
Multumesc pentru comentariu si pentru aprecieri!
Post a Comment