pulbere de stele

Recent am revazut "Stardust", filmul de aventuri pentru copii, cu un scenariu fantastic plin de fapturi magice si... stele cazatoare intrupate in tinere fermecatoare, diafane si fragile.

Poezia si simbolurile care inundau pelicula mi-au adus aminte de poate cel mai frumos si poetic adevar pe care putea sa ni-l aduca astrofizica:

Suntem formati din pulbere de stele!!!

Noi n-am fi fost aici fara ca niste stele sa fi explodat si astfel sa fi creat materia din care suntem compusi.

S-o luam cu incetisorul: soarele nostru este relativ tanar, 4,6 miliarde de ani si nu face parte din prima generatie de stele create dupa Big Bang acum 13,7 miliarde de ani. Nu stim a cata "promotie" este astrul zilei dar stim ca s-a format, si odata cu el intregul nostru sistem solar, din praful cosmic rezultat in urma exploziilor stelelor din generatiile precedente. Fizica cuantica ne invata ca elementele chimice mai "usoare' decat fierul, inclusiv, se formeaza in interiorul stelelor prin fuziune nucleara la presiuni si temperaturi formidabile. Tot ce este mai greu decat fierul se produce in cursul exploziilor supernovelor, stadiul final de viata al stelelor masive, asa cum se vede in imaginea de mai jos.

La scara cosmica, suntem doar niste pulbere de stele, centrifugata, agregata, decantata, sedimentata, reciclata si organizata pana a ajuns la o forma constienta de sine.

Inainte de a pleca la petrecerea de Anul Nou si a ma face pulbere din alte motive, am aruncat o privire si asupra celor mai indepartate galaxii surprinse de telescopul Hubble asa cum erau ele la 600-900 milioane de ani dupa Big Bang. Adica acum aproape 13 miliarde de ani. Cine stie ce s-a intamplat intre timp cu ele?!?

facebook

S-a crezut mult timp ca mediile de comunicare sociala ne ajuta sa facem publica o imagine infrumusetata despre noi insine.
Psihologul Sam Gosling de la Universitatea din Texas a ajuns la o alta concluzie in urma unei analize a doar 236 de profiluri, ce-i drept. Au fost gasite diferente intre indivizi. Profilurile extrovertilor sunt mai aproape de realitate, pe cand ale celor neurotici nu sunt la fel de exacte.

In aceeasi nota, un alt studiu al Universitatii din Georgia arata ca Facebook este util si la identificarea narcisismului dupa:
- numarul de prieteni
- cantitatea de informatie postata (Ooops! I am in danger :)
- numarul fotografiilor in posturi atent studiate

eficienta mitocondriala

Exista din ce in ce mai multe indicii despre cresterea sperantei de viata in urma restrictiei calorice. Chiar pe acest blog am scris despre studii efectuate la soareci de laborator si apoi despre studiul care a implicat macaci rhesus urmariti timp de 20 de ani. Rezultatele studiilor sunt fara echivoc: restrictia calorica cu 25-30% determina o crestere atat a sperantei de viata cat si a starii generale de sanatate. Adica, traiesti mai mult si mai sanatos. Nu neaparat mai bine ar spune cei care considera ca este ideal sa te indopi pentru a simti ca traiesti.

Totusi, care este mecanismul prin care restrictia calorica determina o imbunatatire a sanatatii?

Conform Civitarese si colab., cheia intelegerii acestui fenomen tine de eficienta cu care mitocondriile proceseaza caloriile ingerate. In prezenta unei diete normo sau hipercalorice, mitocondriile dau destul de multe rateuri, generand un numar semnificativ de radicali liberi cu caracter oxidativ care au la randul lor un efect foarte daunator asupra structurilor noastre celulare. Restrictia calorica, dar totusi peste nivelele din malnutritie, induce formarea unor mitocondrii eficiente care produc mai putini radicali liberi. Adica, dau mai putine rateuri.

Concluzia a fost trasa in urma unui studiu care a implicat subiecti umani.
Dincolo de intelegerea mecanismului molecular intim care ar sta la baza efectului benefic al restrictiei calorice, ramane lipsa unor dovezi ferme care sa ateste beneficiile pe termen lung asupra starii generale de sanatate. Din pacate, nu numai ca aceste studii nu exista, dar nici nu le vad posibile in viitor deoarece ar necesita o rigoare si un control mult peste ceea ce este admis de etica zilelor de azi. Unde gasim noi niste subiecti a caror dieta s-o putem controla dincolo de orice dubiu timp de cel putin 10-20 de ani?

Asa ca taramul speculatiilor ramane deschis tuturor.

de la SIV la HIV

Exista inca numerosi oameni care sunt convinsi de faptul ca virusul imunodeficientei umane, vestitul HIV, a fost prelucrat artificial in laborator pentru a fi folosit drept arma biologica.
Trecand peste aspectele care tin de predispozitia unora catre teoria conspiratiei, subiectul aparitiei HIV ramane unul fascinant, chiar daca nu ar oferi neaparat premizele unui progres terapeutic.
Consensul stiintific indica SIV, sau virusul imunodeficientei simiene, drept precursor al HIV. Pana nu demult se credea ca saltul de la maimuta la om a avut loc acum mult timp dar cercetatorii de la University of Arizona indica ca acest salt s-a produs relativ recent, si anume acum cateva sute de ani.

Metoda de datare folosita se bazeaza pe studierea genomurilor celor doua virusuri. In primul rand a fost masura rata de mutatie naturala care are loc in genomurile virusurilor. Acest "ceas biologic" este cel care ofera indicii asupra timpului necesar aparitiei diferentelor dintre genomurile virusurilor.
Interesant este ca saltul de la maimuta la om ar fi avut loc in 11 ocazii separate, fapt care ar explica existenta diferitelor subtipuri virale ale HIV.
Mai multe informatii aveti aici.

vaccinul AH1N1 protejeaza si copiii

La cate mituri circula despre vaccinare, suntem nevoiti sa ne reamintim in permanenta dovezile din spatele conceptului imunizarii.

JAMA (The Journal of American Medical Association) a publicat in 21 decembrie un studiu care dovedeste faptul ca o singura doza de vaccin impotriva gripei AH1N1 este eficace in cresterea titrului de anticorpi antivirali, indiferent de varsta si de vaccinarea prealabila cu vaccin impotriva gripei sezoniere.
Majoritatea reactiilor adverse au fost usoare pana la moderate. Concluziile cercetatorilor sunt pozitive, acestia considerand vaccinul ca fiind o arma utila in lupta impotriva pandemiei.

aparitia altruismului

Una dintre cele mai importante provocari adresate evolutionismului s-a referit la explicarea aparitiei altruismului si a notiunii de bine si rau. Carevasazica, cum ar fi posibil ca niste gene egoiste, asa cum pe drept le-a numit Richard Dawkins, sa comande constructia unor trupuri capabile de un inalt comportament moral?

Haideti sa abordam structurat problema pe mai multe paliere explicative:

1. Gena. Unitatea de baza a lumii vii este gena. Nu individul, nu clanul, grupul sau specia, ci acea secventa de nucleotizi din structura ADN-ului fiecarei fiinte vii. Genele se replica cu o mare acuratete si sunt intr-o intensa competitie cu alte gene. Cele mai de succes gene sunt cele care participa la constructia unor corpuri cu un tipar adecvat conditiilor de mediu in care evolueaza, fie pentru ca determina aparitia unei insusiri fizice sau intelectuale deosebite, fie pentru ca sunt compatibile cu alte gene de succes.
2. Exemple din lumea animala. Exista mai multe tipare de succes, determinand aparitia unor animale solitare sau dimpotriva sociale. Primele sunt autosuficiente pe cand al doilea grup este format din specii la care s-au inregistrat dovezi clare de comportamente altruiste. Sobolanii, liliecii vampiri precum si cimpanzeii sunt doar cateva exemple documentate relativ recent. Mai mult, aveti aici cazul unor maimute capucin care au dezvoltat un simt al dreptatii, reactionand negativ atunci cand sunt nedreptatite.

lectia umilintei

Suntem mici, ai naibii de mici in Universul asta imens.

picturi celebre ale maestrului Hubble

Tusa maestrului este inconfundabila, detaliile sunt magnifice iar culorile nu si-au pierdut stralucirea nici dupa 13,6 miliarde de ani.

Daca aveti timp sa admirati operele alese dati clic aici.

vodca, nu whiskey

Continuand in tonul "Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie", aflati, dragii mei, ca decat sa va faceti manga cu whiskey mai bine va faceti prastie cu vodca. Nu vorbesc in cunostinta de cauza intrucat nu m-am inrolat in lotul martor ci doar in cel cu substanta activa.
Oricat ar parea de ciudat, exista niste cetateni care editeaza o revista Alcoholism: Clinical & Experimental Research care va publica in martie 2010 un studiu foarte serios care confirma inca o data ca stia Ivan ce stia...

Hai noroc!

mananci mai putin, traiesti mai mult

Ce mare scofala este si cu sfatul asta? Se stia de mult ca obezitatea este corelata cu o scadere semnificativa a sperantei de viata. Ideea care incepe sa se contureze cu tot mai multa amploare merge si mai departe: nu ajunge sa reducem aportul caloric pana la un nivel asa-zis normal. Trebuie sa mergem mai departe cu 30% fara a limita insa aportul de vitamine si minerale.

Acum mai multi ani, cercetari efectuate pe soareci de laborator au demonstrat cum reducerea aportului caloric a prelungit semnificativ viata subiectilor. Anul acesta au fost publicate rezultatele unui studiu derulat pe durata a 20 de ani efectuat pe macaci rhesus. Rezultatele sunt de-a dreptul spectaculoase. Aportul caloric scazut cu 30% fata de normal a scazut atat mortalitatea cat si morbiditatea legata de imbatranire. Studiul are o importanta deosebita in primul rand datorita faptului ca modelul animal folosit este foarte apropiat de om si reprezinta cam maxim ce s-ar putea face din punct de vedere etic. Nu vad cum am putea proba intr-un studiu pe oameni la care sa putem certifica un aport caloric strict masurat si atent redus la o anumita valoare. Nu este etic sa iei libertatea oamenilor de a se otravi cu mancare.

In acest moment cercetatorii se straduiesc sa explice mecanismele prin care reducerea aportului caloric este capabil de asemenea rezultate spectaculoase. In acesta toamna, cercetatorii de la Institute of Healthy Ageing din cadrul UCL (University College) Londra au identificat o proteina S6K1 care odata inhibata farmacologic simuleaza o reductie calorica care prelungeste durata vietii soarecilor de laborator cu peste 20%.

Astfel se creeaza premizele farmacologice de identificare a unor substante capabile sa prelungeasca durata vietii.

Saptamana aceasta, cercetatorii de la Universitatea Alabama din Birmingham au demonstrat ca reducerea consumului de glucoza, unul dintre cele mai ingerate ingrediente ale dietei umane, se coreleaza cu cresterea supravieturii celulelor pulmonare normale si grabirea mortii celulelor pre-canceroase si astfel, cu reducerea proliferarii canceroase.

Stiu ca acesta nu este tocmai genul de mesaj pe care ne place sa-l primim dar cred ca trebuie sa fim suficient de maturi si sa ne hotaram ce avem de gand sa facem: sa traim pentru a manca mai mult sau sa mancam pentru a trai mai indelungat?

sintaxa nu-i a noastra

Era bine stiut faptul ca omul nu este singura specie capabila sa comunice. Delfinii, balenele si pasarile au abilitati vocale de invidiat iar sepiile isi controleaza cu precizie cromatoforii transmitandu-si mesaje primare. Pana si Lisuca si Toto latra intr-un mod special cand li se face foame.

Totusi, pana nu demult se credea ca limbajul articulat este apanajul lui Homo Sapiens. Nu se stie exact cand a aparut sintaxa si cand au inceput sa fie folosite sunete specifice pentru a exprima notiuni abstracte dar se pare ca acest lucru a aparut inaintea aparitiei stramosilor nostri antropoizi.

Etologii grupului de cercetare Ethologie Animale et Humaine au studiat timp de doi ani un grup de cercopiteci din Coasta de Fildes si au descoperit dovezi concludente indicand o comunicare articulata la acesti veri ai nostri.


Nu stiu daca prin acesta descoperire cercopitecii devin mai umani in ochii nostri sau daca noi vom parea mai animalici. In orice caz, faptul ca niste animale contemporane folosesc o sintaxa, chiar asa primitiva, trebuie sa ne faca sa privim cu mai multa umilinta inceputurile noastre ca specie.

altruistii sunt mai atragatori

Sa primesti sfaturi despre viata intima de la englezi poate nu este cel mai bun indemn pe care puteam sa vi-l dau. Totusi, haideti sa trecem peste prejudecati si sa privim concluziile la care au ajuns psihologii si biologii de la Universitatea din Nottingham.

Manifestarile de altruism pot sa-l faca pe subiect mai atragator din punct de vedere sexual.

Una dintre cele mai frecvente idei gresite legate de evolutionism contesta capacitatea acestei teorii de a explica aparitia altruismului si a simtului moral. Cunoscand faptul ca am evoluat din maimute antropoide sociale, foarte putin pregatite fizic sa faca fata competitiei acerbe cu alte mamifere feroce, este de asteptat ca grupurile in care indivizii se intrajutorau si conlucrau spre binele comun sa supravietuiasca mai mult si mai bine decat grupurile formate din indivizi egoisti. Ereditatea si competitia acerba pe resurse au determinat supraselectarea acelor complexe genice cu inclinatii pentru comportamente altruiste. Aceste idei nu sunt neaparat noi, se cunostea implicarea selectiei naturale in aparitia simtului moral.

Noutatea din cercetarile englezilor se refera la implicarea celuilalt proces major din evolutionism: selectia sexuala, cea care a dus la aparitia cozii paunului, pentru a folosi exemplul care l-a macinat pe Darwin in tinerete.

Este posibil ca altruismul sa fie "coada de paun" a omenirii.

dieta hipo-glucidica legata de ateroscleroza

...
Trebuie sa slabim dar poate ca nu oricum.

Presa abunda de formule de slabit, diete mai mult sau mai putin magice prin care supraponderalii sunt indemnati sa slabeasca. Deseori, oamenii sunt indemnati sa scada foarte mult ingestia de carbohidrati intr-un efort de reduce drastica a aportului caloric fara afectarea aportului proteic. Logica acestor diete are ceva sens: supraponderalii, in special obezii, au o speranta de viata mai scazuta fiind la risc sa dezvolte numeroase complicatii cardiovasculare si metabolice. De aceea, scaderea greutatii corporeale ar trebui sa faca bine.
Totusi, cercetarea stiintifica fundamentala ne da niste indicii ca este important si felul in care pierdem greutate.
Anthony Rosenzweig de la Harvard Medical School a demonstrat intr-un studiu pe soareci de laborator ca dieta hipo-glucidica desi a determinat o semnificativa scadere in greutate a fost asociata cu o crestere a aterosclerozei. Cautand o explicatie a acestei descoperiri suprinzatoare, Rosenzweig a documentat in lotul hipo-glucidic o scadere cu 40% a numarului celulelor progenitoare care sunt legate de abilitatea organismului de a repara microleziunile vasculare.

Ramane de lamurit in ce fel o dieta hipo-glucidica scade numarul acestor celule si mai ales in ce masura putem extrapola la om rezultatele acestui studiu pe model animal.
...

metoda stiintifica

Importanţa metodei ştiinţifice este covârşitoare. Puţine dintre achiziţiile omenirii pot rivaliza cu ea. Abordarea obiectivă a realităţilor universului, formularea de ipoteze de lucru care mai apoi sunt verificate prin experiment, închegarea unor teorii care sunt capabile să facă predicţii, au stat la baza imensul progres înregistrat de omenire în ultimele secole, cu precădere în ultimele decenii.
Din păcate, constatăm tot mai des că fundamentele metodei ştiinţifice nu sunt suficient de cunoscute, iar o mare parte a semenilor noştri au încă neclarităţi şi confuzii.

Istoric
Grecii antici, poate tocmai din cauza înclinaţiei lor către filozofie, au neglijat şi poate chiar dispreţuit experimentul, punând foarte multă emfază pe gândirea meditativă, pe cunoaşterea adevărului prin revelaţie. Pentru ei, înţeleptul suprem era acela care, cu privirea in zare, se gândea în linişte la misterele universului, iar după ceva meditaţie, era în stare să le descifreze, spre încântarea şi admiraţia discipolilor săi. Aşa au luat naştere teoriile lor despre originea universului şi a vieţii pe pământ dintre care enumăm doar câteva aici:
• Anaximandru (610-546 î.Hr.) credea că animalele au apărut din mare, datorită căldurii solare
• După Empedocle (483-423 i.Hr.), viaţa s-a născut din mâlul încâlzit din care au ieşit segmente de fiinţe vii, membre izolate, ochi fără cap iar fiinţele vii se obţineau prin asocierile întâmplătoare ale acestora
• Democrit (460-370 i.Hr.) considera că omul s-a plămădit, ca un viermişor, din mâl.
• Aristotel (384-322 i.Hr.) considera că s-a trecut spontan de la neviu la viu prin elemente intermediare şi că plantele sunt verigi intermediare între obiectele neînsufleţite şi animale
• Teofrast din Eresos (370-287 i.Hr.) credea că plantele se pot metamorfoza spontan
• Lucreţiu (98-55 i.Hr.) afirma că speciile au apărut prin combinarea întâmplătoare a unor elemente
Evident că noi, la adăpostul călduţ al unor secole de ştiinţă, nu putem decât să zâmbim superior citind astfel de exemple, minunându-ne cu glas tare:”frate, dar de unde le-au venit ideile astea?”
Interesant este faptul că moartea acestor idei nu se datorează faptului că nu au fost probate experimental ci pentru că ele nu au făcut parte din niciun sistem coerent de explicare supranaturală a realităţii. Nu au fost parte a niciunei religii. În definitiv, asta este diferenţa esenţială între, de exemplu, opinia lui Democrit, mai sus menţionată, şi dogma iudeo-creştină a lui Adam şi Eva.

Marele inamic al cunoaşterii este postularea. Iată reţeta: cineva, om/profet/zeitate (în orice caz, persoană de încredere) declară ceva iar apoi acea afirmaţie devine adevăr inatacabil. În plus, sunt ridicate bariere importante împotriva cercetării corectitudinii celor afirmate.
Iată de ce mă declar în favoarea cercetării, fără idei preconcepute, a adevărului. Am avea numai de câştigat dacă majoritatea semenilor noştri ar cunoaşte...

Componentele metodei ştiinţifice

1. Formularea unei întrebări legate de realitatea înconjurătoare: „cum a apărut...?”, „cum funcţionează...?”, ce se întâmplă dacă...?”
2. Cercetarea informaţiilor disponibile. Orice sursă de informaţie poate fi extrem de utilă, deseori domeniile cunoaşterii se întrepătrund
3. Formularea unei ipoteze de lucru. Pe baza informaţiilor adunate la punctul 2, se trece la formularea unui model mental al realităţii
4. Se verifică experimental ipoteza de lucru. Condiţia esenţială a unui experiment reuşit este ca acesta să dea aceleaşi rezultate de fiecare dată când este repetat în aceleaşi condiţii, indiferent de cel care conduce experimentul
5. Dacă mai multe ipoteze înrudite sunt verificate experimental, se formulează o teorie care devine modelul ştiinţific al realităţii capabil să facă predicţii, extrapolând în afara ipotezelor concrete care i-au stat la bază
6. Predicţiile de la punctul 5 sunt din nou verificate experimental, urmând metodologia de la punctul 4, şi dacă chiar şi un singur experiment eşuează sistematic, teoria este abandonată. Dacă însă experimentele confirmă predicţiile, teoria este validată drept model acceptabil de descriere a realităţii.

Din punctul de vedere al înţelegerii universului, omenirea a avut câteva succese notabile, dar mai există foarte multe domenii în care nu există decât ipoteze de lucru şi prea puţine teorii care să fie constant re-validate de experimente.
Unul dintre exemplele celebre de metodă ştiinţifică pusă la lucru o reprezintă validarea teoriei relativităţii. Ca o consecinţă directă a modelului său teoretic, Albert Einstein a formulat predicţia că gravitaţia curbează continumuul spaţiu timp iar lumina este curbată de corpurile cu masa foarte mare pe lângă care trece. În 1919, la câţiva ani de la formularea teoriei, s-a ivit prima ocazie de verificare experimentală a acestei predicţii, când nişte astronomi englezi, în timpul unei eclipse solare totale, au observat curbarea traseului luminii provenite de stelele aflate în spatele soarelui.
Astfel, Einstein l-a „învins” pe Newton, a cărui teorie a fost astfel detronată. Totuşi, mai folosim mecanica newtoniană, întrucât la mase şi viteze relativ mici, este o aproximare foarte bună a realităţii.
Când însă studiem lumina galaxiilor îndepărtate trebuie să ţinem cont de efectul de lentilă pe care îl au masele corpurile cereşti care se interpun.

Astfel au fost validate şi alte teorii, nu numai din fizică. Din păcate, constatăm că metoda ştiinţifică nu este de ajuns pentru ca toţi oamenii să accepte unele teorii validate şi re-validate experimental de nenumărate ori, în special dacă ele descrie realitatea într-un fel care contravine postulărilor religioase. Exemplul cel mai cunoscut este cel al teoriei evoluţionismului, care este însă subiectul unei alte postări.

Nu putem ieşi din această stare de negare decât dacă înţelegem şi îmbrăţişăm metoda ştiinţifică. De acord?